Adolfo Bioy Casares - O papusa
ruseasca (ed.Humanitas)
O serie de povestiri despre natura schimbatoare a oamenilor si ceea ce se ascunde in fata aparentelor. Asemeni papusilor rusesi Matrioska, fiecare persoana are mai multe invelisuri ce se dau la iveala in momentele cele mai neasteptate.
O serie de povestiri despre natura schimbatoare a oamenilor si ceea ce se ascunde in fata aparentelor. Asemeni papusilor rusesi Matrioska, fiecare persoana are mai multe invelisuri ce se dau la iveala in momentele cele mai neasteptate.
Rainer Maria Rilke - Povestiri despre Bunul Dumnezeu (Ed.Humanitas)
Mi-a fost recomandata de fosta mea diriginta, o doamna cu o cultura extrem de vasta si cu gusturi alese, dar trebuie sa recunosc ca n-am gustat prea mult aceasta carte. Majoritatea "povestirilor" folosesc o simbolistica nepotrivita in umila-mi parere si sunt mai degraba adecvate pentru incantarea copiilor. Cel putin primele povestiri.
Mi-au placut insa in mod deosebit ultimele doua - "
Cersetorul si domnisoara cea mandra" si "O poveste
spusa intunericului". Sunt mai adanci si au o profunzime aparte. Per total, cartea merita macar rasfoita
Alexis sau tratat despre lupta zadarnica - Marguerite Yourcenar (ED.Humanitas)
Una dintre cele mai sensibile carti pe care le-am citit si una din favoritele mele. Va recomand sa o cititi fara pareri preconcepute, desi va veti da seama in final ca are si un substrat mai...special. M-a facut sa inteleg mai bine lupta interioara a unor categorii de oameni de langa noi, pe care de c
ele mai multe ori nu vrem sau nu avem rabdare sa le dam o sansa, nu sa ii aprobam ci macar sa le intelegem drama.
E o carte despre iubirea inteleasa altfel,
E o carte despre iubirea inteleasa altfel,
despre tristetea cautarii zadarnice, despre nepotrivirea eroului intr-o lume formata din tipare deja trasate in care el nu-si gaseste locul. Un citat care mi-a placut, din cartea asta:
"Credeam ca pot sa-mi oranduiesc metodic dorintele si eforturile, ca pe niste obiecte intr-un sertar. Cand ai 20 de ani, renuntarile iti dau un fel de exaltare amara...Vedeam cateodata perech
"Credeam ca pot sa-mi oranduiesc metodic dorintele si eforturile, ca pe niste obiecte intr-un sertar. Cand ai 20 de ani, renuntarile iti dau un fel de exaltare amara...Vedeam cateodata perech
i de indragostiti asezati in pragul portilor, stand de vorba sau sarutandu-se. Ii invidiam pentru multumirea lor potolita, pe care eu nu mi-o doream. E usor sa ne simtim superiori atunci cand suferim mai mult, iar vederea unor oameni fericiti ne scarbeste de fericire(...) "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu