Tracy Chevalier - "Fata cu cercel de perla"

Un roman care prezinta geneza imaginara a celui mai faimos tablou al pictorului olandez din sec. XVII Johannes Vermeer.

Cartea este fermecatoare atat prin povestea ei simpla si plina de inocenta, cat mai ales prin evocarea atmosferei Delftului de sec. XVII, un orasel impartit intre comunitatea catolica si cea protestanta(aceasta din urma considerabil mai numeroasa). Griet - "fata cu cercel de perla" este o fiica de faiantar, ce traieste alaturi de parintii si cei doi frati ai sai. Cand tatal sau are un accident de
munca si ramane orb, familia trebuie sa-si reconsidere modurile de castigare a existentei, iar Griet
ajunge slujnica in casa pictorului Johannes Vermeer.

Cartea nu este o poveste de dragoste, nu are nimic explicit si clasic dintr-o poveste de dragoste, e mai degraba o carte a sentimentelor spuse pe jumatate, a franturilor de cuvant, a tristetilor nerostite, a aluziilor abia conturate. E o carte a sperantelor, a iluziilor desarte, a dezamagiriilor si a resemnarii. Dar ceea ce creeaza Tracy Chevalier este uluitor.

Cu ajutorul Lui Dumnezeu, peste cateva luni voi fi in Leiden, Olanda. Coincidenta sau nu, exact langa Delft :), oraselul lui Vermeer. Atunci, o sa-mi ofer o zi de explorare a locului pe care Chevalier il evoca atat de viu in cartea sa. Vreau sa respir acea atmosfera de mic burg olandez si sa ma regasesc pentru o clipa in universul artistic al celui mai mare pictor olandez.

Cateva citate care mi-au placut:

"Asezam intotdeauna legumele in cerc, fiecare cu sectiunea lui, asemenea unei felii de placinta (...) Barbatul a batut cu degetul in masa.
- Le-ai asezat in ordinea in care le pui in supa? a sugerat el studiind cercul.
- Nu, domnule. Sovaiam. Nu puteam spune de ce aranjasem in acest fel legumele. Le pusesem in cerc fiindca simtisem ca asa trebuie sa fie puse, dar eram prea speriata ca sa-i spun una ca asta unui gentilom.
- Vad ca le-ai separat pe cele albe (...). Si portocaliul si purpuriul, nici ele nu stau impreuna. De ce? A luat o zdreanta de varza si o farama de morcov si le-a agitat in palma ca pe niste zaruri. (...)
- Culorile se infrunta cand stau una langa alta, domnule...
Si-a arcuit sprancenele ca si cum nu se astepta la un asemenea raspuns "


"Am lasat cu parere de rau bocceluta sa cada in gaura intunecoasa, gandindu-ma la pietrele pe care Agnes, Frans si eu le aruncasem in canal, ca sa-i loveasca pe ''monstri". Lucrurile mele au bufnit, izbind podeaua din lut. M-am simtit ca un mar care-si pierde fructele..."

"M-am uitat inca o data la tablou, dar studiindu-l asa de intens, am simtit cum ceva imi scapa. Era ca si cum priveam o stea pe cerul noptii - daca ma uitam la ea direct, aproape ca n-o vedeam, dar daca o priveam cu coada ochiului devenea mai stralucitoare..."

"Tanneke s-a indreptat de sale, tinand o boneta in mana. Mi-a spus:
- Stapanul m-a pictat candva. M-a pictat turnand lapte. Toti au spus ca e pictura lui cea mai buna.
- Mi-ar placea s-o vad, am raspuns eu. Mai e aici?
- Nu, a cumparat-o Van Rujiven.
M-am gandit cateva clipe
- Deci, unul din cei mai bogati oameni din Delft te priveste incantat in fiecare zi.
Tanneke a ranjit, fata ei ciupita de varsat s-a latit si mai mult. Cuvintele potrivite i-au schimbat intr-o clipita dispozitia. Depindea asadar de mine sa gasesc cuvintele"

" El vedea lucrurile intr-un fel aparte, cum nu le vedeau altii, incat orasul in care traiam de cand ma nascusem parea o alta localitate, iar o femeie devenea frumoasa prin lumina de pe fata ei"

" Nu-ti fie teama, tata, i-am soptit in timp ce mama il prezenta pe Pieter unui vecin, n-ai sa ma pierzi.
- Te-am si pierdut, Griet. Te-am pierdut din momentul in care ai devenit slujnica.
M-am bucurat ca nu poate vedea lacrimile care-mi tasneau din ochi"

"Sovaisem fiindca nu voiam sa mint, dar nici nu voiam ca el sa stie. Aveam parul lung si salbatic, imposibil de imblanzit. Cand era descoperit, parea sa apartina altei Griet - o Griet care sta pe o alee singura cu un barbat si barbatul nu e atat de calm, si pasnic, si de curat ca Pieter. O Griet ce seamana cu femeile care cutezau sa-si descopere capul. De-aia imi tineam parul complet ascuns - sa nu se vada nici o urma din acea Griet"

"Mi-am incetinit pasul. Ani de carat apa, de stors fufele, de golit oalele de noapte, fara nici o sansa de frumos, sau culoare, sau lumina in viata mea, s-au desfasurat in fata ochilor mei ca o priveliste unde, in departare, se zareste marea la care insa nu poti ajunge niciodata. Daca nu as mai putea sa lucrez cu vopselele, daca n-as mai fi putut sa stau langa el, nu stiu cum as fi putut continua sa mai lucrez in casa aceea..."

" - Griet, a spus el cu blandete.
Asta a fost tot ce a avut de spus. Mi s-au umplut ochii de lacrimi, dar nu le-am sters. Acum stiam.
- Da, sa nu te misti.
- Se pregatea sa ma picteze"

" Sa ai grija sa ramai asa cum esi.
Mi-am inaltat barbia.
-Sa raman slujnica, domnule?
-N-am vrut sa spun asta. El inchide in lumea lui femeile pe care le picteaza. Iar acolo poti sa te pierzi..."

"Am stiut ce inainte ca el sa afle. Cand am vazut ce-i lipsea - punctul stralucitor folosit de el in alte picturi, punctul acela care atrage privirea - m-am infiorat. Va fi sfarsitul, m-am gandit eu.
Si am avut dreptate"

"Mi-am ridicat ochii si i-am intalnit privirile. I-am retinut privirea cenusie ca marea mai mult timp. Stiam ca era pentru ultima oara. Nu m-am mai uitat la nimeni... In ochii lui am crezut ca vad parerea de rau"

"Erau cinci guldeni in plus, pentru care nu aveam nici o explicatie. Am separat cei cinci guldeni de monedele celelalte si i-am tinut strans in pumn. O sa-i ascund undeva unde Pieter si fiii mei nu vor cauta, un loc neasteptat despre care stiam doar eu.
Si nu am sa-i cheltuiesc niciodata.
Pieter o sa fie incantat cu restul monedelor, datoria era acum achitata. Insemna ca nu platise nimic pentru mine. O slujnica pe gratis"