Marguerite Duras - Amantul

O carte ce a fost transpusa pe marele ecran. Nu am vazut filmul aferent, dar cartea nu m-a impresionat din cale-afara. E scrisa inedit, dar lumea prezentata este atat de disfunctionala, isterica si nebuna, incat nu am putut rezona cu personajele lui Marguerite Duras. Romanul este autobiografic, scriitoarea a copilarit in Vietnam, intr-o familie ciudata, cu o mama suferind de probleme psihice. Povestea din ,,Amantul" este povestea idilei sale cu un chinez bogat, ce ia sfarsit in momentul parasirii Saigonului (vechea capitala a Vienamului de Sud, actualmente botezat Ho-shi-Min, in totala bataie de joc pentru infrangerea americanilor ).

"Am aflat deja. Stiu ceva. Stiu ca nu hainele le fac pe femei mai frumoase, nici cosmeticalele, nici alifiile scumpe, nici raritatea sau pretul podoabelor. Problema e altundeva. Nu stiu unde. Stiu doar ca nu e unde cred femeile. Privesc femeile de pe strazile din Saigon, pe cele din asezarile izolate (...). Nu fac nimic, se pastreaza doar, se pastreaza pentru Europa, pentru amanti, pentru lungile concedii de 6 luni odata la 4 ani, cand in sfarsit vor putea vorbi despre viata lor de aici, despre aceasta experienta coloniala atat de speciala(...).

Femeile asteapta. Ca sa le treaca timpul, se imbraca. Se privesc. In umbra vilelor, se privesc pentru mai tarziu, li se pare ca traiesc un roman, au deja garderobe enorme, pline de rochii inutile, colectionate ca timpul, ca lungul sir al zilelor de asteptare..."

"Nu am scris niciodata, desi credeam ca scriu, n-am iubit niciodata, desi credeam ca iubesc, nu am facut niciodata nimic decat sa astept in fata usii inchise..."