duminică, 20 iunie 2010

Giulia Carcasi - Ma le stelle quante sono


E o carte care inca n-a fost tradusa la noi din pacate si regret asta, pentru ca mi-ar fi placut sa o dau spre citire tuturor prietenelor mele si mai ales, intr-o zi, unei eventuale fiice. Am citit-o prima oara acum aproape doi ani iar intr-un moment de ragaz am rasfoit-o zilele trecute... si parca vraja ei s-a revarsat din nou asupra mea. Cand voi avea mai mult timp, vreau sa recitesc pasaje care mi-au placut si cu care m-am identificat. E o carte atat de simpla, dar atat de fermecatoare...

Este povestea unei adolescente italiene care isi cauta un sens al vietii, al iubirii, cauta sa imprime o miscare organizata haosului pe care il presupune viata la 18 ani. Nu atat subiectul frapeaza, cat stilul in care scrie Giulia Carcasi(de altfel este romanul ei de debut), atinge subiecte delicate ale tinerilor intr-un mod atat de simplu, de sincer, de lipsit de inflorituri stilistice si totodata atat de sensibil incat nu poate sa nu-ti ajunga la inima. Structura cartii este inedita, jumatate din ea este povestea fetei, Alice, iar cealalta jumatate a baiatului, Carlo. Fiecare dintre ei percepe viata si ceea ce se intampla intr-un mod diferit. Fiecare il percepe pe celalalt intr-un mod diferit. E o carte absolut fermecatoare, pe care as recomanda-o tatilor, atat pentru fiicele lor cat si pentru propria lectura, spre a le intelege mai bine perceptia si perspectiva asupra vietii.

O sa traduc doar doua dintre citatele care mi-au placut foarte mult si pe care le am in carnetul meu cu insemnari, sunt parte din gandurile pe care eroina le scrie seara, in jurnal, catre surioara ei mai mica, Milla, ca un fel de ,,ganduri pentru mai tarziu"...

"Milla, surioara mea, te reasez in leagan, imi pun degetul in fata buzelor si iti spun cu blandete ,,Ssst", iar tu intelegi si reincepi sa dormi, linistita. Iau patura, o duc in sufragerie si o acopar cu ea pe mama, care doarme avand pe chip expresia unui somn greu si fara vise... E o perioada in care mama se comporta ciudat, Milla. Si tata? Unde e tata? Nu stiu, Milla...poate e in America, poate in Toscana, poate la doar cativa pasi de noi...dar va dura atat de mult pana sa se intoarca, simt asta... Iar eu in 10 zile am Bacalaureatul, trebuie sa invat...trebuie sa ma asez in pat si sa dorm. Trebuie sa fiu cuminte si sa cresc, Milla, pentru ca mama a redevenit copil, e mai micuta decat tine in momentul asta...iar adultii nu stiu sa dea semne precum faci tu...ei nu stiu sa planga atunci cand le lipseste ceva sau cand ceva ii doare..."

"Poate exista deja cineva pentru tine, doar ca nu-l cunosti deocamdata...il vei intalni peste ani si ani...si ti se va parea ca ai trait doar in asteptarea acelei intalniri. Si doar atunci vei simti ca traiesti intr-adevar... Cand? Nu stiu...stiu doar ca va fi cineva care te va astepta...fiecare dintre noi are pe cineva care-l asteapta. Dar...te rog eu, lasa-l sa te mai astepte putin...ia-ti suficient timp pentru a te juca putin prin viata... Iar daca intr-o zi, lumea iti va spune ca iubirile sunt grabite, ca se consuma in moteluri de duzina, ca nu exista castele de poveste, ca personajele negative inving, ca niciodata cavalerii nu stiu sa iubeasca...tu sa nu o asculti, Milla...lumea aceasta vrea doar sa te sperie..."

Un comentariu:

DyA spunea...

O, dar cartea exista si in romana, doar ca e sub alt nume: "Zodia Indragostitilor" de la editura Humanitas Fiction (colectia Cocktail).
Cat despre carte..e intr-adevar speciala, eu am citit-o de patru ori..nu ma pot satura de ea :)