IDOLUL SI ION ANAPODA

IDOLUL SI ION ANAPODA mi-a servit "o doza" cu varf de catharsis :) si m-a facut sa imi doresc sa cumpar bilete pentru toti prietenii in chip de cadou de Craciun. Merita vazuta, merita simtita, merita traita in ritm cu Dan Puric, acest actor exceptional care mi-a oferit momente uluitoare cu toate piesele lui.

Fara indoiala este actorul meu de suflet, un om pe care il admir din toata inima si care, dupa umila-mi parere, merita cu prisosinta titlul de cel mai complex actor al generatiei sale. Piesa este de o sensibilitate deosebita, o poveste simpla, fara brizbrizuri regizorale, fara decoruri monumentale, fara costume de mii de euro, fara scenarii revolutionare. O poveste de iubire si de viata, a unui om "anapoda", un personaj in care m-a cutremurat cat de mult m-am recunoscut in unele momente.

Ion este "anapoda" pentru cei din jur pentru ca pune suflet intr-o lume de indiferenti infatuati, pentru ca este generos intr-o lume de egoisti, pentru ca isi daruieste putin din inima lui, chiar daca i se intoarce spatele. Este un personaj total anapoda fata de societatea in care traieste si care consta trist ca oamenii te respecta atunci cand ii faci sa se teama de tine, in timp ce atunci cand le oferi prietenia ta nu fac altceva decat sa te calce in picioare. Piesa nu este patetica, nu este trista, nu este amara. Este o piesa vie...realista, despre oameni care iubesc, care traiesc intr-un fel anume, neinteles de cei din jur, oameni care nu isi gasesc locul, oameni care se complac, oameni care
se revolta...oameni, oameni, oameni. Este o piesa despre oameni si lume. O piesa cu happy-end.

Va recomand sa mergeti sa vedeti "Idolul si Ion Anapoda". Sa il vedeti pe Puric dandu-i viata unui alt fel de Don Quijote, mai umil, mai modest, dar la fel de profund si de plin de viata. Mergeti cu sufletul plin de speranta si nu va rusinati daca simtiti cum la finalul reprezentatiei, o lacrima se incapataneaza sa va alunece pe obraz... Pentru ca asta inseamna cu adevarat catharsis...