cu: Victor Rebengiuc, Claudiu Bleont, Maia Morgenstern, Medeea Marinescu.
Uff...tare greu de caracterizat piesa asta. E un fel de...nici un fel...Nu pot s-o caracterizez ca un tot unitar, ci pe bucati pro si contra.
PRO: muzica e extraordinara, ca si momentele de balet. Superbe!
E o desfasurare impresionanta de forte pe latura asta - balerini, solisti de la opera, momente extraordinar de frumoase. Doar ca sunt putine. Tot pro: decorurile, in care s-au bagat multi bani, foarte spectaculoase. Super-pro: Claudiu Bleont - aproape ca merita sa vedeti piesa pentru el, e absolut hilar in rolul unui instructor de arte martiale usor dus cu pluta. O Maria Buza excelenta intr-un rol de camerista aiurita, Medeea Marinescu foarte-foarte reusita in rolul fiicei Lucille(botezata aici Lucica). Actorii in general: nota 10.
Si...s-a cam terminat cu pro-ul.
CONTRA...aici incepe un fluviu de argumente: toata lumea tipa, e o isterie generala pe scena, replicile se spun numai racnite; Maia Morgenstern are un rol absolut penibil pe care-l joaca atat de bine pe cat ii permite partitura, dar e agasanta pe alocuri...sau mai bine spus personajul e obositor.
Subiectul nu are cap, coada sau mijloc, nu am citit opera originala a lui Moliere dar asta a fost primul gand la intoarcerea acasa de la teatru, sa pun mana pe carte sa inteleg ce am vazut acolo. De ce spun asta? Pentru ca burghezul lui Rebengiuc are haine de la "Yoshi Yamamoto"(apropo la Irinel Columbeanu), vorbeste de "Fotbalistii mei..."(apropo la Becali), apare pe scena pedaland pe o bicicleta de fitness imbracat in Nike, are antrenor personal si consilier de imagine care ii arata cum sa se comporte in talkshow-urile la care e invitat. Ah...si are si doua gorile de bodyguarzi care vorbesc tot timpul la mobile. Saracul Moliere, de-ar fi vazut ce s-a ales de opera lui... :-). Ah...iar finalul e ceva intre hilar si sinistru.
Stiu ca in piesa asta s-a incercat realizarea a ceva grandios si modern in acelasi timp si recunosc...sunt o fire mai conservatoare in materie de arta si poate n-am "gustat" eu, dar satira mi s-a parut putin prea dusa la extrem si frizand prea tare ridicolul. Vrem sa ridiculizam o societate si metehnele ei, dar parca in acelasi timp, facand asta, acordam prea multa importanta unor mici mizerii si unor persoane care nu isi merita faima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu