,,Poate că într-o zi peria și oglinda vor ajunge în mâinile unei femei mai libere. O nepoată, o strănepoată, care va afla de existența unei Raquel Passos Villa și de visele ei inocente și interzise. Raquel nu prea reușește să se imagineze absolut stăpân pe ea însăși, cum ar fi să se afle în mijlocul unor necunoscuți, să nu trebuiască să-și bată capul să-i salute pe trecători, să se îngrijoreze de privirile bănuitoare din spatele jaluzelelor (...) Aplecată peste fereastră, uitându-se la mare, Raquel o salută, dincolo de timp, pe acea strănepoată - se va numi poate Raquel sau Benedita, cine știe? - care va traversa mări și convenții și va face minunata descoperire a singurătății voluntare și alese. Te invidiez fiica mea, nepoata mea, sora mea...tu care nu vei mai fi Penelopa...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu