La Traviata

LA TRAVIATA - Opera Romana

Eu una am savurat din plin opera, ,,Traviata" e favorita mea si va ramane mereu aproape de sufletul meu; ce-i drept e foarte trista, insa uneori lucrurile triste au o frumusete aparte, o frumusete sfasietoare. Punerea in scena mi s-a parut putin slabutza in ultimul act, adica reactiile lui Alfredo si Germont au fost cam...inexistente, amandoi mi-au lasat impresia de intzepeneala in ultima scena, dar per total a fost f.f.f frumos.

Foarte talentat interpretul lui Germont, tatal lui Alfredo. Si Violetta mi-a placut, cat despre Alfredo (un latino-american, by the way ) parca a fost nitzel sters, dar mi-a placut si el per total. Pentru mine a fost emotionant sa vad pusa in scena o opera pe care aproape c-o stiu pe dinafara de cate ori am ascultat-o...mi-ar placea sa vad varianta lui Zeffirelli, cu Angela Gheorghiu in rolul Violettei. Macar pe dvd (ca presupun ca va aparea candva ) daca nu altfel.

Un lucru emotionant la opera asta e si ,,povestea ei", faptul ca Verdi a scris-o pt cea de-a doua ,,sotie" a lui (desi n-au fost oficial casatoriti), o soprana care era privita in societatea acelor vremuri ca o femeie usuratica si era barfita si dispretuita de cei din jur. Verdi, care o iubea (si ea il iubea pe el, dovada ca au fost impreuna pana la moartea lui), a vrut sa inchida gura lumii dedicandu-i aceasta opera, cu libretul dupa ,,Dama cu camelii" a lui Al.Dumas fiul. O opera despre o curtezana, o femeie usuratica, care poate totusi sa iubeasca si sa aiba sentimente pure atunci cand gaseste adevarata dragoste.

Ma emotioneaza mult si aria lui Germont (mai precis cea in care isi roaga fiul sa se intoarca acasa si sa o paraseasca pe Violetta), pentru ca acea arie este de fapt cantecul de leagan pe care Verdi il canta celor doi copii ai sai care au murit intr-o epidemie de holera(impreuna cu prima lui sotie). La moartea lor, Verdi a compus NABUCCO (corul sclavilor, care-ti face pielea de gaina pur si simplu...este expresia durerii lui Verdi in acele clipe) iar ulterior, peste ani, a folosit in aceasta arie a lui Germont cantecul de leagan cu care isi adormea copilasii candva. Nu pot sa o ascult fara sa imi dea fiori cand ma gandesc... Bunicul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, avea o slabiciune pentru aria lui Germont si de la el am auzit prima oara povestea ei...